România şi comunismul: o istorie ilustrată

Dinu C. Giurescu (coord.), Alexandru Ştefănescu, Ilarion Ţiu, România şi comunismul: o istorie ilustrată, Bucureşti, Editura Corint, 2010, 216 p. ISBN 978-973-135-528-3

POZE LANSARE

- – - – - – - – - – - – - -

Cuvânt înainte

La două decenii de la revoluţia din decembrie 1989, cercetările despre regimul democrat popular şi socialist (comunist), sunt în plină desfăşurare. Amploarea informaţiei şi diversitatea opiniilor fac anevoie de desluşit componentele esenţiale ale acestui regim. Experienţele a două generaţii – supuse unei adevărate inginerii sociale – cât şi brutalitatea şi teroarea represiunii generalizate din etapa 1947-1964, au determinat (şi continuă s-o facă) o reacţie emoţională care s-a extins şi în cercetare, în încercările de a reconstitui ce va fi fost. Manualele de istorie, prin tipizarea conţinutului şi reducerea la maximum a orelor rezervate disciplinei, cuprind relatări schematice, mai aproape de un documentar tehnic. Pe de altă parte, numărul articolelor, studiilor şi volumelor privind intervalul 1945-1989, a crescut exponenţial, cu importante contribuţii. Treptat, ele ne oferă imagini parţiale care, la rându-le, se vor rândui în teme mai mari.

*

Prezenta lucrare îşi propune să arate – sintetic – componente esenţiale ale regimului democrat-popular şi socialist, cu evoluţia lor în răstimpul amintit (1948-1989). Am pornit de la constatarea simplă că tinerii, de la 15 la 40 de ani şi chiar peste, nu ştiu azi mai nimic despre regimul amintit. După cum persoane mai în vârstă, pot, în cel mai bun caz, să relateze experienţe strict personale, adesea fără legătură cu funcţionarea de atunci a sistemului.
În redarea trăsăturilor definitorii ale fiecărei componente, am ţinut seama şi de experienţa dobândită la catedra de Istoria românilor (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti) unde predau, de 19 ani, teme din istoria noastră contemporană.
Perspectiva volumului de faţă porneşte de la menirea fundamentală a istoriei: aceea de a reconstitui, pe temeiul multiplu al documentelor, ce va fi fost; de a explica, de a răspunde la întrebările „cum“ şi „de ce“. Răspunsuri ce se cuvin date cu atentă cumpănire, fără mânie sau părtinire, aşa cum ne-a îndemnat Publius Cornelius Tacitus (cca 55-120 d.H.). Fiindcă istoria nu poate fi nici rechizitoriul acuzării şi nici pledoaria apărării.
(Dinu C. Giurescu)